sâmbătă, 18 iulie 2009

Reverii, reverete

Clădeam castele din nisip,
Până-ntr-o zi când printr-un val,
S-a spulberat castelul construit
Şi-a-mprăştiat cu el nisipul de pe mal.

Cum crezi că va mai rezista castelul din nisip?
Când marea-i spumă şi malul e bătut de val!...
Cum crezi că va mai putea trăi castelul din nisip?
Când briza calmă s-a transformat în uragan!...
Cum crezi că va mai dăinui castelul din nisip?
Când valul bate şi nu e momentan!...
Cum crezi că sufletul mai poate fi reclădit?
Când tu-l cutremuri precum un uragan!...

Chiar crezi că mă mai simt iubit?
Când a căzut castelul cu tot cu mal în val?...

Poţi să îmi spui?
De ce visatul paradis,
Devine acuma eternul infernal?...............

18.iul.2009
©Flavia Munteanu


Niciun comentariu: