sâmbătă, 5 februarie 2011

Acasa

E ploaie , nor şi ceaţă deasă,
Tu treci pierdut în drum spre casă,
Te duci agale paşi-s strâmbi,
Ador, să văd tăcuţii plumbi.

E ploaie, nor sau ceaţă deasă,
Tăcută merg, păşesc spre casă,
La casa veche, goală, strâmbă
Şi la terasa din penumbră...

E ger, e frig iar ceaţa-i deasă,
Tot mai păşesc...Aceeaşi casă...
E casa sufletului meu
Unde-mi zâmbeşti şi unde-s eu.

Chiar de mai zăbovesc un pic în drum,
Tu ştii că mă întorc la tine, chiar şi scrum.
Doar mai renasc şi mai apar,
În timpul nepierit într-un zadar...

Doar mă întorc şi doar mai vreau
Să te găsesc iar şi să te mai iau
În gândul meu, în sufetu-mi,
Într-o trăire, în alte lumi...

Hai să te iau şi hai să-mi fi,
Pierdute-le poteci din ierni pustii
Ce paşi-mi duc tot către casă
Din ger şi frig, din ceaţă deasă...





Niciun comentariu: