vineri, 1 aprilie 2011

Reverie naivă

Ai alunecat atunci,
în gândul meu...
Te-ai grăbit să-mi alini simţul
şi să-mi amăgeşti depărtarea...
Ai fost prezent, un timp, în suflet şi în eu
minciună... mi-ai furat timpul,
tăcere...ai îngropat alinarea...
Te-am crezut şi iubit,
aproape ca pe-un zeu,
nu ştiam că eşti un altul
ce mi-a amăgit visarea...
Am să tac acum,
când pot să fiu doar eu.
În cafea-mi cern amarul,
căci trecută e îmbătarea
din scurta reverie,
prea lungă aş fi zis,
te-alung,  butaforie
din cercul meu închis...

...căci visul mi-ai ucis....



3 comentarii:

Booggie spunea...

frumos

Anonim spunea...

Minunat ... si ... prea adevarat ...

avy_m spunea...

ma bucur de trecere....va mai astept... :)