sâmbătă, 4 iunie 2011

Nici prima ... nici ultima...

Nu este prima oară când tac,
În cuvintele înţelese sau nu...
Şi nici ultima oară când o fac
Ştiu că ai făcut-o când ai tăcut şi tu...

Dar este prima oară când te alung,
Pe seară, gând trist şi prelung
Şi ultima oară când ai venit
Crezând că îmi asfintesti timidul răsărit...

Ai fost şi eşti dar nu mi-ai fost o clipă,
Cu gândul tău să îmi susţii rănită mea aripa.
Te dor amor din clipele eterne de poveşti
În reverii îmi pun tăcere, căci nu-mi eşti...

Uitat să fii, iar eu lăsată pe un raft,
În prăfuit de timp, suflet doar pus în draft...
Te cert acum cum altă dată te-am iubit...
Pierdută-i reveria cu tine-n infinit...

Niciun comentariu: