marți, 26 iulie 2011

Cristal de apă

Dor şi fum,
ai o părere...
Simţi pe seară,
mângâiere...
Spui adio,
un cuvânt,
în rafalele de vânt...
Spui tăcut
dar încă-mi zici,
cânturi simple,
simţuri mici...
Pui în noapte,
la răcoare,
o speranţă
trecătoare,
de pafum,
de simplă boare,
rătăcită într-o floare,
răzvrătită pe o pleoapă,
lacrima, cristal de apă...

Din palete de culori,
ce te scaldă doar în zori,
ai găsit în ziua caldă,
timpul ce-a trecut stingher,
din speranţa ce-a fost ieri,
din parfumul ce-ai simţit,
te-ai minţit şi n-ai sorbit,
lacrima din infinit,
timpul fost şi nesfârşit,
ce destramă, asfinţit...

Şi mai ştii?...
.............
.................
că te-a iubit?...

2 comentarii:

Anonim spunea...

BRAVO !!!

avy spunea...

Wow....multumesc de trecere si de comentariu... am ramas fara cuvinte!:)...Te mai astept...chiar si Anonim!