joi, 7 iulie 2011

Picătura de cafea.

Rămâi mirarea mea din fiecare seară,
Când încă te găsesc printre trăirile-mi prea vii...
Eşti iar flămând de o cafea mult prea amară,
Neindulcită, neagră şi stinsă-n reverii...

Rămâi uitat dar viu în mintea-mi clară,
În inimă, în gânduri de copii,
De puritate, speranţe pierdute într-o vară,
Pe strâmtele poteci ce stau pădurii mărturii...

Rămân, mi-e frig şi mă îngheaţă uitarea ta în plină vară,
Dar sorb o picătură din cafea,
Din ultima suflare, fierbinte şi uşoară,
Ce ţi-ar fi stat pe buza când doar o sărutai pe ea....

Niciun comentariu: