marți, 29 mai 2012

Reverie la imperfect

În gând cu tine,
asfinţit,
pe pleoapă somnul,
răzvrătit,
pe geană gândul
din sprânceană,
mai te visez
şi râd la iarnă.
Într-un cuvânt
respir profund,
iubirea ce încerc curând,
îmi iau amor
în dor de tine,
îmi cânt tăcută
nopţi divine.
În gând de noi
mi-aduc aminte
de sărutări
şi dulci cuvinte,
de gesturi calde,
foc de lemne,
în suflet dragostea
îmi geme.
Cu dor de tine
adorm iar noaptea
doar îmi amână
să scriu cartea
ce n-am citit
şi n-am visat,
ce am trăit
şi s-a întâmplat,
în gând cu tine
la apus,
la imperfect
în timpul scurs,
pe-un suflet cald
pe-un dor de seară
pe lacrimă ce sta amară,
în ud de ochi,
obraz fierbinte
se răcorea
printre cuvinte...
Printre trăiri
ce-au fost odat',
în timp trecut
dar întâmplat,
într-un prezent
tăcut şi mut,
încă prezent
în timpul scurs,
la fel mi-e visul,
la fel trăirea,
tot mai mă strigă
răzvrătirea,
tot mai mă cheamă
în iubiri,
tot mai hrănesc
iluzii şi trăiri.
Îmi mai aduc
în zori, aminte,
de ani trecuţi
iubiri din minte,
mai sper trecutul
în prezent
şi număr
timpul tău absent,
mai sper iubirea
ce a fost
în visul meu
trăit cu rost,
mai sper cafeaua
din zori târzii
şi încă scriu
în reverii
la ce a fost
şi ce-o venii...
În dor cu tine
la apus
mai stau şi-acum
cu gândul dus,
te mai aştept
şi te mai chem,
te mai iubesc...
iubit etern...

duminică, 13 mai 2012

Şoapte de noapte

Fură-mi stele şi da-mi Luna, 
să mă clatin că nebuna...
Da-mi trăirea, 
da-mi uitarea, 
să găsesc curând iertarea...
Spune-mi rime,
într-o seară,
să nu beau cafea amară...
Da-mi un suflet
da-mi să cant
spune-mi blând deznodământ...
Da-mi iubirea 
da-mi pe seară
Soarbe-mi lacrimă amară...
Da-mi trăire 
da-mi cuvânt,
pentru toate tac cuvânt...
Spune-mi noaptea
Că-mi dai Luna
Şi alungă-mi mătrăguna...
Zi-mi în zi
simţiri în şoapte
Să îmi fie dor 
de noapte...
Să îmi fie dor 
de tine
când în lacrimi 
am suspine,
să te vreau cu dor
de noapte
printre şoapte de departe...
Fură-mi stele 
şi da-mi luna
Fă-mi să simt 
iar ca nebuna...


joi, 3 mai 2012

Acolo

              O insiruire de evenimente demna de acea vorba care ne zice ca "nimic nu este intamplator", mi-a calauzit pasii catre ACOLO...Catre ACOLO.... unde Raiul iti atinge sufletul oricat de pamantean ai fi.

             ACOLO se ingana necuprinsul cu aroma nealterata de pamant, aroma ce numai ACOLO o poti intalni sau poate mai sunt si alte locuri ca ACOLO dar pasii mei nu au ajuns inca.

             ACOLO inspiri parfum si mir iar prin nari sufletul ti-e inundat de cea mai desavarsita aroma pe care ai gustat-o vreodata. Cand esti ACOLO prin nari inspiri doar bine, in suflet te alini, in ganduri esti senin iar in fizic neobosit.Am incercat cea mai desavarsita stare de bine din cate am trait pana acum, cea mai puternica traire dincolo de senzorial, ce poate cu greu sa fie exprimata in micile noastre cuvinte.
           
             Oricat ti-ar fi credinta,poate chiar si cat un sambure, ATUNCI si ACOLO ea iti inunda toti porii, fiorii iti tresalta sufletul, esti bantuit de tot ce poate fi mai curat, esti curtat de energii pe care putini le inteleg, poate doar cei alesi iar sangele iti curge fiori atunci cand te rogi pana la lacrimi, doar pentru faptul ca asta simti si asta faci ACOLO.

             ACOLO totul este mirific, totul este altfel, apa mai cristalina, arborii mai falnici si mai verzi,florile mai proaspete si mai parfumate decat tot ce ai vazut si ai incercat pana atunci. ACOLO ai impresia de vesnicie si incerci cea mai adanca liniste datatoare de pace sufleteasca.
Tot ce te inconjoara ACOLO are suflet de Divin, totul este mai curat,mai pur,mai linistitor si mai datator de bine sufletului care respira aerul de ACOLO.
          
            Este o poarta catre Rai, ACOLO,o poarta unde micimea de noi incercam o adanca pace sufleteasca pe care ti-o da aerul ce-l inspiri in acest loc sfant, apa de izvor pe care o bei, privelistea care-ti incanta privirea, murmurul padurii care-ti mangaie pielea, linistea locului pe care energii nevazute te fac sa o auzi.

            ACOLO eu am intalnit Raiul care iti atinge sufletul, oricat de pamantean ai fi.

          


           ACOLO este Manastirea Prislop, Mormantul Parintelui Arsenie Boca,Pestera Sfantului Ioan de la Prislop.




            Daca pasii vostri vor fi manati vreodata intr-ACOLO, sa nu va impotriviti! Eu nu am facut-o si mult bine am trait ACOLO.
            Mai sus am incercat sa redau trairile ce le-am avut la Manastirea Prislop dar totusi inclin sa cred ca,  sunt prea mici, cuvintele, pentru tot ceea ce eu am simtit doar ca nu m-am impotrivit in a-mi lasa pasii umblati pana ACOLO...