marți, 29 mai 2012

Reverie la imperfect

În gând cu tine,
asfinţit,
pe pleoapă somnul,
răzvrătit,
pe geană gândul
din sprânceană,
mai te visez
şi râd la iarnă.
Într-un cuvânt
respir profund,
iubirea ce încerc curând,
îmi iau amor
în dor de tine,
îmi cânt tăcută
nopţi divine.
În gând de noi
mi-aduc aminte
de sărutări
şi dulci cuvinte,
de gesturi calde,
foc de lemne,
în suflet dragostea
îmi geme.
Cu dor de tine
adorm iar noaptea
doar îmi amână
să scriu cartea
ce n-am citit
şi n-am visat,
ce am trăit
şi s-a întâmplat,
în gând cu tine
la apus,
la imperfect
în timpul scurs,
pe-un suflet cald
pe-un dor de seară
pe lacrimă ce sta amară,
în ud de ochi,
obraz fierbinte
se răcorea
printre cuvinte...
Printre trăiri
ce-au fost odat',
în timp trecut
dar întâmplat,
într-un prezent
tăcut şi mut,
încă prezent
în timpul scurs,
la fel mi-e visul,
la fel trăirea,
tot mai mă strigă
răzvrătirea,
tot mai mă cheamă
în iubiri,
tot mai hrănesc
iluzii şi trăiri.
Îmi mai aduc
în zori, aminte,
de ani trecuţi
iubiri din minte,
mai sper trecutul
în prezent
şi număr
timpul tău absent,
mai sper iubirea
ce a fost
în visul meu
trăit cu rost,
mai sper cafeaua
din zori târzii
şi încă scriu
în reverii
la ce a fost
şi ce-o venii...
În dor cu tine
la apus
mai stau şi-acum
cu gândul dus,
te mai aştept
şi te mai chem,
te mai iubesc...
iubit etern...

Niciun comentariu: