duminică, 22 septembrie 2013

Cutuma


La mal de mare, Luna
Mă strigă că nebuna,
Ce-a mai păţit acuma,
De-mi clatină cutuma?

La ceas târziu în noapte
Pe glezna-mi curge valul
Şi mai aud iar şoapte
Ce-mi depărtează malul...

Cutreier pe faleză
Şi-alerg să te-ntalnesc
Dar îmi sucesc o glezna
Căci tu erai absent...

Mai sper într-o poveste
În feţi frumoşi şi zane
Când rimele ancestre
Mă scot dintre cutume...




sâmbătă, 21 septembrie 2013

Taci!

Taci cu mine şi ascultă...
Gândul meu tăcut de mută,
de dorinţa şi acută
mă întorc la lunga scurtă...

Taci şi iară mă ascultă...
îmi răsare umbra slută
dintr-o aripa răsfrântă
de tăcere într-o culpă...

Taci mai uită şi ascultă
mai încerca frază scurtă
mai acoperă prea multă
reverie într-o sută...

Tac şi uit că mă ascultă
prelungirea într-o sută
dintr-un timp de o secundă
Taci o viaţă, taci şi-ascultă...

De ce taci în umbra slută?
urlă-i, ţipă-i că te-ascultă
şi şopteşte-i seara mută
o iubire ...dintr-o sută...

joi, 15 august 2013

Mă-ntorc în reverii...

Încerc citirea de pe buze
şi regăsesc pierdute muze,
ascunse parcă şi ursuze
de depărtări între obuze...

Mai arde vara inc-un an
încerc tăcerea dar în van
că rimele îmi curg iar rău
să le păstrez ar fi desfrâu...

Aşa voi reveni la voi
cu sufletul albit de ploi,
speranţa unei re'ntalniri
şi pasiunea de iubiri.

Mă-ntorc!...de unde n-am plecat!
Cu gându-mi sincer răspicat
şi cu trăiri ce vi le spun
la o şuetă, de drum bun!

"Mă-ntorc de unde n-am plecat!..."
Mai spuse ea o dată răspicat...




luni, 29 iulie 2013

Minciuna?...

sau adevăr... Tu ce alegi? Eu ador să descopăr mincinoşii şi să-i studiez în evoluţia lor mai mult sau mai puţin spectaculoasă, mai mult sau mai puţin măiastră dar efemeră şi hilară odată remarcată...

Cine începe o relaţie cu o minciună nu are cum să o încheie cu un adevăr...mă gândeam eu mai acum câteva zile...

M-am întrebat adesea de ce unii oameni, poate majoritatea dintre noi sau poate foarte mulţi, mint? Cum poate fi mai uşor să te transformi în ceea ce nu eşti ?Să-ţi pui o masca ce nu-ţi aparţine? Să joci un rol în care nu te regăseşti?Să minţi şi apoi să uiţi ce ai minţit iar când consideri că cel minţit a uitat să inseri adevărul că şi cum ar fi normal că cel minţit să-l ştie deja? Poate chiar îl ştie... Cum de pot face unii, poate prea mulţi acest lucru?... Oare există un număr suficient de important de indivizi care să accepte, care să creadă, care să fie astfel înşelaţi de indivizi ce se cred ageri la minte în ale minciunii?...Sau nici măcar nu se cred aşa..e în fire, natural ...natural greşit ...Mare dilemă, în a observa minciună şi mincinosul în toată splendoarea lor...Trebuie să fie şi asta o artă, numai că nu prea am întâlnit maeştrii în ale acestei arte, mai devreme sau mai târziu falsul maestru artist în ale minciunii măiestrii se preschimbă într-un nimic, mai ceva decât persoana care defapt este...

Iaca plăsmuire!
Ce zici de o "gogoaşă"?

sâmbătă, 20 iulie 2013

Mat

La nord târziu,
în gând devreme,
invoc tăcută,
sfânta lene,
să mă adoarmă,
să mă cheme,
să mă răsfeţe,
între perne...

La pas mai treci
şi nu-ntorci capul,
să nu te vadă
necuratul,
cum calci iar strâmb
în preerie,
împiedicat
de amăgire...

La ceasul nopţii
încă sper,
să te găsesc iar
că reper,
să te mai uit
pierdut în tren,
să-mi număr anii,
timpul tern...

La gândul c-o să mai apari...
vreodat'
Mi te închipui...
neuitat,
Îmi mângâi plânsul...
sacadat,
Când te revăd...
în timpul mat...


marți, 25 iunie 2013

Reverii prin ploaie de mai

Plimbări în ploaie...
doi nebuni...
Nesăbuiţi ,
Îndrăgostiţi,
trăiau în visul cel etern,
simţeau în picur de refren,
Plimbări tăcute
şi prelungi
în picuri uzi
pierdute-n dungi...
Ei se plimbau
tăcuţi şi goi,
uitând trăirile prin ploi
găsind în ude reverii
poveşti târzii,
iubiri tot vii...
Dar au trecut
râzând prin ploi,
Nu i-ai văzut?
Eram noi doi!
Pierduţi în dragoste,
atinşi de crez,
iubeam întregul univers...

vineri, 14 iunie 2013

Să nu-mi deschizi sertaru-n doară

Să nu-mi apari din vânt
când te voi uita iară,
când te voi părăsi în doară
fără să tac niciun cuvânt...

Să nu mai vii
când voi pleca în grabă,
spunându-mi că ţi-s dragă,
pierdută-n reverii...

Să nu-mi mai scrii, iubire,
cu muta ei neştire
n-o vreau făr' o privire,
mă scoate din simţire...

Să nu-mi mai fi în minte,
în gânduri şi cuvinte,
în rime poate oarbe,
în pasul de departe...

Dispari tăcut şi iară
te pierd întâia oară,
şi mă revolt pe seară,
tăcută şi tot chioară...

Nu te mai vreau nicicum,
vreau să te uit în scrum,
dar tre' să ard un drum,
scriind tot taciturn...

Să nu-mi mai vii
deşi mai sper ...şi ştii...

miercuri, 12 iunie 2013

Drumul

Ai întrebat vreodată Ploaia?...
De ce picură ropotit?
Ai întrebat vreodată norii...
De ce umblă hai hui ?
Ai întrebat Pământul?...
De suportă să-l calci?...
Ai întrebat vreodat' copacii?...
Cum de frunze se-mbrac?...
Ai întrebat vreodată Soarele?...
De ce arde confuz?
Ai întrebat vreodată Luna?...
De e rece sau mit?
Ai întrebat Timpul...
De ce trece, fugind?
Ţi-ai întrebat anii?...
Dacă ştiu c-ai trăit?
Te-ai întrebat vreodat'?...
Dacă drumu-i greşit?...
Dacă schimbi depărtarea,
Răsărind asfinţit?...

miercuri, 29 mai 2013

Reverii aruncate

Arunc cuvinte-mprăştiat,
ştiind că tu iar m-ai uitat,
în dor tăcută
şi-n amurg
mă mai îngheţ
şi urc pe rug,
să plec târziu
din vis devreme
să uit dorinţa
în extreme,
te tac
te mint
şi iar te simt
într-un cuvânt
uitat de timp....
Arunc cuvinte
la-ntamplare,
le scriu
cu gândul la o floare...
Arunc cuvintele-n hârtii
împrăştiate-n reverii...
Le-arunc...
le uit...
şi le rescriu...
sunt vorbe
spuse de pustiu...

vineri, 8 martie 2013

În timp

Te tac
te cânt,
te uit,
te vreau,
te chem,
stau totuşi şi nu stau...
Te cred,
te iert,
te cert,
te dau,
uitării întâmplare
când încântată dau...
Te dor,
te mor,
te cer târziu,
în noapte ger
în cânt pustiu...
Uitări,
chemări,
visări,
trăiri,
le spun,
te ţin,
mă dau,
suspin...
Cu flori
să stai
să-mi dai
un vis,
să-l văd
când treci
petreci
poteci...
Încerc
târziu
să-ţi spun
ce simt...
Mă dor
de dor
te vreau
te mint...
Încerc
să trec
pierdutul timp...
Respir
mă 'nalt
şi pierd
răstimp....

sâmbătă, 16 februarie 2013

Reverii întâmplate

Tăcut şi searbăd cerne norul,
Un picur lin din ploaia sfânta,
Ce-mi mângâie tăcut piciorul
Şi inima mereu descântă.

În mut destin simţim fiorul
Găselniţă a vieţii poartă
Ce se deschide când ulciorul
Se varsă-n nemurirea soartă.

Mă pierd în infinit cu dorul,
Ce-mi cerne noru'ntunecat,
Mai sper tăcută viitorul
Dintr-un perfect chiar neuitat.

Lasciv îmi cânta vorbitorul,
În rime scurte sacadate,
Că am sorbit demult fiorul
Iubirilor neintamplate.

joi, 14 februarie 2013

Reverie într-o poveste

S-a dus sclipirea-n ochii mei,
Şi lacrimi şiroiesc privirea,
Mai răscoleşti şi e ca ieri,
Când ţi-am simţit profund trăirea.
Am căutat în alte căi,
Mai caut searbăd încă starea,
Iar pe poteca cu prinsori,
Îmi plimb acum tăcută marea.
M-ai mângâiat în păr şi gleznă,
Mi-ai pus în suflet rima strâmbă,
Mi-ai pus atunci totul în beznă,
Răstălmăcesc acum o rumbă.
Dar încă simt cum îmi adii în suflet
Acolo tot vei fi trăire
Îmi eşti prezent în fel şi umblet
Ştiu că nu-mi eşti doar amintire.
Eşti tu prezent în versul simplu,
N-am să te las să pieri vreodată,
Ferec întreg şi vreau multiplu,
De-aromă ta înmiresmată.





luni, 21 ianuarie 2013

Timp

Te uit târziu,
te vreau devreme,
încerc să ţin,
un pas în vreme,
trecute şi prezente
în gândurile toate,
prezentul mă surprinde
când viitoru-mi spune şoapte...
Îmi caut amintiri
de tine prin cuvinte,
mă-ncearcă nostalgia
aduceri în aminte,
încerc să stau lucidă
în gândurile-mi vii,
întreb eternitatea
când oare vei venii?...
Tu gând pervers de-o clipă
ce naşti un viitor,
îmi dai doar o aripa
şi te distrezi cum zbor!
Îndrepţi trecut, prezentul
şi-l proiectezi uşor
îmi arzi tăcut simţirea
de gânduri de decor...

te uit tăcută iară
te uit în gândul meu
încerc s-aduc prezentul
acolo unde-s eu...


sâmbătă, 12 ianuarie 2013

Pustiu...

Te-am uitat într-o clepsidră,
Timpul scurs ce nu mai este
Veac târziu şi zori de veste
Taie apa că o hidră...
Te-am adus din cer văpaie
Când târziu într-o odaie
Am închis un ochi şi-o geană
Te-am găsit sorbind din cană...
Cană cu lichior amar,
Dintr-un vis ca un coşmar,
Îmi apari şi îmi mai taci,
Timpul ăsta ce nu-i vraci...
Pentru rana ce o port
Pun clepsidra ca suport
Să se scurgă în tăceri
Vremuri vechi şi vremi de ieri...
Când vorbeai în gânduri mute
Toate spuse pe tăcute
Când vroiai, sau nu vroiai
Când vorbeai şi nu tăceai
Gândul meu l-ai auzit
Simţul simplu împlinit
M-ai călcat, trecut, stingher
Zilele îmi tac şi pier
Făr' de tine şi de noi
Fără tu sau amândoi...
Ai plecat mereu de-o vreme
Timpul trece, viaţa geme...
N-ai să vii cum am sperat
Te mai pierd în neuitat
Dar te sper în vis târziu
Chair de ştiu că eşti pustiu...