sâmbătă, 16 februarie 2013

Reverii întâmplate

Tăcut şi searbăd cerne norul,
Un picur lin din ploaia sfânta,
Ce-mi mângâie tăcut piciorul
Şi inima mereu descântă.

În mut destin simţim fiorul
Găselniţă a vieţii poartă
Ce se deschide când ulciorul
Se varsă-n nemurirea soartă.

Mă pierd în infinit cu dorul,
Ce-mi cerne noru'ntunecat,
Mai sper tăcută viitorul
Dintr-un perfect chiar neuitat.

Lasciv îmi cânta vorbitorul,
În rime scurte sacadate,
Că am sorbit demult fiorul
Iubirilor neintamplate.

Niciun comentariu: