miercuri, 29 mai 2013

Reverii aruncate

Arunc cuvinte-mprăştiat,
ştiind că tu iar m-ai uitat,
în dor tăcută
şi-n amurg
mă mai îngheţ
şi urc pe rug,
să plec târziu
din vis devreme
să uit dorinţa
în extreme,
te tac
te mint
şi iar te simt
într-un cuvânt
uitat de timp....
Arunc cuvinte
la-ntamplare,
le scriu
cu gândul la o floare...
Arunc cuvintele-n hârtii
împrăştiate-n reverii...
Le-arunc...
le uit...
şi le rescriu...
sunt vorbe
spuse de pustiu...