luni, 29 iulie 2013

Minciuna?...

sau adevăr... Tu ce alegi? Eu ador să descopăr mincinoşii şi să-i studiez în evoluţia lor mai mult sau mai puţin spectaculoasă, mai mult sau mai puţin măiastră dar efemeră şi hilară odată remarcată...

Cine începe o relaţie cu o minciună nu are cum să o încheie cu un adevăr...mă gândeam eu mai acum câteva zile...

M-am întrebat adesea de ce unii oameni, poate majoritatea dintre noi sau poate foarte mulţi, mint? Cum poate fi mai uşor să te transformi în ceea ce nu eşti ?Să-ţi pui o masca ce nu-ţi aparţine? Să joci un rol în care nu te regăseşti?Să minţi şi apoi să uiţi ce ai minţit iar când consideri că cel minţit a uitat să inseri adevărul că şi cum ar fi normal că cel minţit să-l ştie deja? Poate chiar îl ştie... Cum de pot face unii, poate prea mulţi acest lucru?... Oare există un număr suficient de important de indivizi care să accepte, care să creadă, care să fie astfel înşelaţi de indivizi ce se cred ageri la minte în ale minciunii?...Sau nici măcar nu se cred aşa..e în fire, natural ...natural greşit ...Mare dilemă, în a observa minciună şi mincinosul în toată splendoarea lor...Trebuie să fie şi asta o artă, numai că nu prea am întâlnit maeştrii în ale acestei arte, mai devreme sau mai târziu falsul maestru artist în ale minciunii măiestrii se preschimbă într-un nimic, mai ceva decât persoana care defapt este...

Iaca plăsmuire!
Ce zici de o "gogoaşă"?

sâmbătă, 20 iulie 2013

Mat

La nord târziu,
în gând devreme,
invoc tăcută,
sfânta lene,
să mă adoarmă,
să mă cheme,
să mă răsfeţe,
între perne...

La pas mai treci
şi nu-ntorci capul,
să nu te vadă
necuratul,
cum calci iar strâmb
în preerie,
împiedicat
de amăgire...

La ceasul nopţii
încă sper,
să te găsesc iar
că reper,
să te mai uit
pierdut în tren,
să-mi număr anii,
timpul tern...

La gândul c-o să mai apari...
vreodat'
Mi te închipui...
neuitat,
Îmi mângâi plânsul...
sacadat,
Când te revăd...
în timpul mat...