duminică, 7 decembrie 2014

Nu credeam

    că iar şi iar o să mă întorc la tine... Cu gândul evident,  defapt cum poate am mai spus-o ai rămas mereu acolo sau tu ai rămas mereu aici, nu sunt convinsă care ar fi varianta cea mai fidelă situaţiei. Mă mint când spun că am uitat, că nu a fost chiar aşa cum şi acum simt, mă mint , câteodată reuşesc mai bine dar de cele mai multe ori nu. Încă mă întreb ce mai faci? încă mă întreb dacă şi când vom bea cafeaua aia :-) şi încă nu am răspuns şi poate nu voi avea niciodată sau poate într-o zi o să primesc toate răspunsurile la toate întrebările rostite sau nerostite vreodată...încă mă întreb...

    Totdeauna vei rămâne marea mea întrebare, marea mea dorinţa, ce-mi răsună de fiecare dată în amintirea de tine şi de potecile petrecute şi neregasite vreodată deşi dorinţa a fost şi o ştii prea bine.
M-am surprins de curând în Sibiu vorbind de tine, aşa...doar aşa pentru că încă eşti aici, m-am întrebat atunci retoric..."de ce vorbesc de el? Chiar aşa de ce vorbesc de el" după atâta amar de timp în care am încercat să ascund cotloanele şi să le amestec într-o întortocheală mai ceva ce aş putea desface vreodată?  Dar ce folos ? pentru că totdeauna potecile se deschid către cotlonul în care de multe ori am vrut să te uit. Şi parcă te uitasem. Se pare că a fost doar o părere.. Totdeauna ai fost acolo , n-ai lipsit niciodată am chiar senzaţia că eşti umbră a propriei mele conştiinţe, deşi am vrut să te uit în cel mai adânc sertar al inimii mele de unde să nu mai pot să te readuc.Chiar şi lacătul ferecat bine s-a deschis şi a lăsat la iveală ceea ce ştii şi tu , ceea ce eu defapt nu vreau să uit , ceea ce n-am trăit dar am simţit sau am trăit şi am simţit dar nu s-a întâmplat...
Of,of, ce greu e să definesc, ce greu e să accept! Probabil nu voi putea niciodată şi voi rămâne veşnic în căutarea ta ştiind că riscul este să nu te găsesc niciodată, blestemată parcă să nu se întâmple să te întâlnesc.

    Rămâne visul, rămâne mereu visul la mine într-un colţ de inimă, într-un sertar de inimă, mereu deschis pentru tine în care m-ai învăţat că locuieşti de mulţi ani , unde ai creat dorinţa acută de tine în marea ta lipsa.
    Rămâne sertarul iar tu marele absent!
    Unde eşti? Unde respiri?  Unde mai poţi să stai fără mine?

duminică, 26 octombrie 2014

Taceri care dor

Cu ce-am gresit de taci la mine?
Te intreb acum dupa o vreme...
Sau te-ai ratacit in ganduri negre,
In care nu mai gasesti poteci spre mine?
Pentru ca nu mai ai putere sa le cauti...
Sunt prea intortocheate si prea departe de mine
Si greu mi le aduci aproape
Desi...as putea sa ascult...
poate ti-ar prinde bine, doar pentru ca imi pasa!
Stii ca stiu sa ascult?
Si parca si inteleg tacerea ta...
Atat doresc, sa nu te doara
Cum ma doare pe mine de o vreme.... intrebarea:
Cu ce-am gresit de taci la mine?






vineri, 4 iulie 2014

Viaţă


Se scurse vremea şi cu timpul
Şi am pierdut prea mult răstimpul
În ceruri urcă gândul simplu
Şi se transformă în multiplu...

Trăim pierduţi în zile fade,
Ne-mpiedicam doar de faţade
Şi ne trezim când doar cascade
Ne mai trezesc de prin butade...

Ne trece viaţa, vrem nu vrem,
Acelaşi simplu, scurt refren
Şi ne trezim când din etern
Tăcuţii paşi încă s-aştern...

Dar oare ne trezim cândva?
Sau doar nu mergem undeva?
Ne trece viaţa şi nu ştim
De ce mai spunem că trăim...

Tăcută viaţă!...Scurt destin!...
Către etern stau şi mă-nchin!
Te-ai dus tu astăzi din senin,
Noi ne trezim să revenim?
Sau doar iluzii scormonim?...

Ne trece timpul...scurt destin!

©Flavia Munteanu
10 mai 2014

luni, 2 iunie 2014

Reverie la o cafea

M-am plimbat aseară
Prin amintiri de tine,
Şi-am zâmbit în doară
Dorindu-te în chef de mine...

Mi-ai luminat poveşti pe seară,
Când am zâmbit o cafea cu tine,
Şi tot trăiesc d'atunci şi iară
Am doar un zâmbet cald la mine...

În creţ îmi place să-ţi simt mâna
Cum mă mângâie şi mă face
Să simt fiori precum cadâna
În dezmierdarea-ţi aş tot zace.

Mi-ai încălzit un suflet rece
Prin simplul fapt că eşti cu mine
O reverie dintre zece
Trăiri ştrengare şi divine.

Da te iubesc şi-s fericită
Şi-mi port cu zâmbet drăgosteala
Şi nu mă simt doar aburită
Căci pierd din simţuri amorţeala...

M-ai mângâiat fierbinte-n suflet
Mi-ai pus sărutul drag pe buze
Să nu te miri că-s tot un zâmbet
Chiar de m-avânt printre obuze.

Te caut în fiece seară,
Te vreau în noapte lângă mine,
Să simt cum mâna se strecoară
Şi iar mă trage lângă tine...

Îmi plăci şi te iubesc, o clipă,
Prezent, continuu şi etern
Căci lângă tine am aripă
Cu care zbor chiar şi-n infern...

Îţi vreau iubirea şi o simt
O regăsesc în par zburdalnic
O am trăită într-un simţ
Doar pentru tine bărbat darnic.

Iar mă cuprinde dor de tine
Cu zâmbetul tăcut pe buze
Mă-ndrept către trăiri de bine
Şi ies din stări ce par difuze.

Te plac, mi-eşti drag şi te iubesc
Îmi umplii ochii de sclipire
Şi pentru asta-ţi mulţumesc
Că-ţi sunt dorită cu iubire...

sâmbătă, 10 mai 2014

Raza

Deşi sunt norii plumburii,
O rază licăre prin ei.
Mă-ntorc în simple reverii,
de parcă le-am lăsat mai ieri...

M-alint cu gândul iar la tine
Când te zăresc în plumburii,
Adus-ai pentru scurtă vreme
Tăcere în trăiri rozii.

Te uit acum în multă vreme,
Te las sertar închis de mult
Şi mă ridic iar din extreme
Că trebuia s-o fac demult.

Îţi mulţumesc după o vreme,
Nu meriţi sufletul meu drept
Şi te alung ca pe o lene,
Închisă-n norul cel absent.

Deşi sunt norii plumburii,
Zâmbeşte raza printre ei,
Când mă întorc în reverii,
Pe care le-am lăsat doar ieri!

luni, 24 martie 2014

Reverie ţie

Ţi-am auzit pasul confuz
Ce căuta poteca pierdută,
Fâsăitul se pierdea difuz
În atenţia-mi cam prea desuetă.

Îmi ierţi stăruinţa-n trăiri
Şi gândul ce-mi zboară la tine,
Trăiesc şi acuma porniri
de dor, de miracol, de bine.

Mă văd pierdută-n tăceri
Răstălmăcite în visul de noapte.
Refuz să amplific păreri
Despre tu şi cu tine departe.

Mă retrag şi-mi găsesc amorţeli
De primăvară mult prea târzie.
Vreau să te uit în sminteli
Să simt, să trăiesc reverie.

Mă-ncearcă aceeaşi iubire,
Inexplicabilă pornire spre tine
Dar simt prea mult aţipire,
Indiferenţă, nepăsare de mine.

Te las, aşadar aţipit,
În lumea ta ce-o alegi,
Căci eu vreau doar răsărit
Pe care, se pare, tu-l negi...



vineri, 7 martie 2014

Confuz

-Mai spune-mi o rimă
tăcută , divină,
Că tare mi-e dor
De ritmul tău chior...

-Îţi spun dar ascultă
Tăcerea mea mută,
Îţi spun iar cu dor
Că timpul mă doare
De ritmul meu chior
Tăcerea mea moare...
Gânduri compuse
În rime confuze,
Pierdute şi-obtuze,
Mă trec în fior,
Sictir şi cu dor.
Îţi spun doar un pic
Că nu fac nimic
Când uit ce tertip
M-aruncă în mit
Şi tac iar un timp...

Tăcere de dor,
Iubire să mor
Orbecăi pe blog
Şi scriu monolog
Şi tac iar obtuz
În gândul confuz
Căci tu nu asculţi,
nici ritmul meu chior,
nici muta tăcere,
nici flacăra caldă,
pierdută pe-o tastă...

miercuri, 26 februarie 2014

Timp negru

În norii cei mai negrii,mă adâncesc. Încet...
Şi sufletul mi-e negru şi trist. Incoerent...
În zare viitorul se spulberă. Încet...
Trecut nu mă susţine. E tot incoerent...

Apune-o zi trecută,s-a scuturat un nor,
Şi s-a albit noroiul, mocirla din pridvor,
Apune-o parte-n viaţă, e cum ai trage-un stor,
Apune viitorul când eu încep să mor.

Prea mult dor...
De prea mult dor ...
De prea mult...dor...

04.iulie 2009
©Flavia Munteanu

Reverii fără de leac



Îmi spunea mai zilele astea un prieten să-mi ţin scrierile la un loc......probabil asta fac aici... pt că altfel nu ştiu, ce caut în lumea asta?
m-am rătăcit...orbecăi în întunericul virtual al timpurilor noastre şi mă întreb unde aş putea vedea lumina realităţii?....există?.....e tristă?.....de ce fugim toţi şi ne ascundem în întunericul de aici?.....probabil aşa e tristă....Asta ar fi motivul pentru care alergăm între două lumi....dar culmea niciuna nu ne mulţumeşte...
Trec prin viaţă....sunt doar o părere...oare lăsăm ceva în urmă.....
...mi-aş pune o muzică.....să mă scoată din starea asta de azi....

02.07.2009
©Flavia Munteanu

Gândul de azi, pentru el...

...Încetineşte puţin când treci prin oraşul meu.... S-ar putea să-mi simţi parfumul, s-ar putea să vrei să-mi vezi ochii, încă dornici să te întâlnească şi să îţi simtă prezenţa ...s-ar putea să-mi simţi bătăile inimii şi să nu poţi să treci indiferent pe lângă ele... aşa cum o faci de multă vreme...

29.06.2009
©Flavia Munteanu

Aici mă găseşti pe mine!



Am închis o carte...dar a rămas scris... Am tăcut o vorba...dar a rămas gândul... Am sperat o iubire...dar a rămas un vis... Am greşit o clipă...dar a rămas o eternitate... În căutarea timpului pierdut...alerg şi acum să te întâlnesc...

Aici vei gasi vers şi fotografie, rima din imagini şi imaginea din vers, poezia şi design-ul sufletului meu...

Aici mă găseşti pe mine!



vineri, 24 ianuarie 2014

Reverie pentru prea târziu?...

Am ajuns târziu... să-ţi spun lucruri
de prea devreme să le simţi,
simţirea din multe adâncuri,
iubiri restrânse-n simple reverii...

Am ajuns târziu ...să-ţi spun marea,
să-ţi spun trăirea din pahar,
să-mi răscoleşti trăiri şi zarea,
tăcutului trecut hoinar...

Am ajuns târziu...să-ţi spun iubirea
de prea târziu şi prea demult,
să mai inec în zări privirea...
dorită-n suflet cu tumult...

Am ajuns târziu să-ţi zic fapte
să uit acordul nerostit,
să mă mai tulburi într-o noapte
când am în  par sarutu-ţi răzvrătit...

Am ajuns târziu şi poate
A fost să fiu iar  nimicită,
Căci am iubit cu dor o noapte ,
Pierdută-n ani şi-n timpuri  regăsită...





duminică, 19 ianuarie 2014

Reverie anului nou

Lasă-l să plece
că timpu-i trecut.
Grăbeşte sfârşitul
că vine oricum.
Se duce la ceilalţi
la toţi ce-au trecut.
Apare în zare un nou
început...
Ai fost, ai trăit
ai fost zi de zi
cadenţe-ntr-un timp
de mici nostalgii
mai trece, mai vine
dar nu e la fel
se duce în timpul
din an efemer.
Te uit, te aprind
artificii de nou.
Mai vreau un răstimp
de gânduri în nou
Mai sunt de trăit,
ani noi cu ecou...
Mai vreau un răstimp
de simţuri de nou