vineri, 24 ianuarie 2014

Reverie pentru prea târziu?...

Am ajuns târziu... să-ţi spun lucruri
de prea devreme să le simţi,
simţirea din multe adâncuri,
iubiri restrânse-n simple reverii...

Am ajuns târziu ...să-ţi spun marea,
să-ţi spun trăirea din pahar,
să-mi răscoleşti trăiri şi zarea,
tăcutului trecut hoinar...

Am ajuns târziu...să-ţi spun iubirea
de prea târziu şi prea demult,
să mai inec în zări privirea...
dorită-n suflet cu tumult...

Am ajuns târziu să-ţi zic fapte
să uit acordul nerostit,
să mă mai tulburi într-o noapte
când am în  par sarutu-ţi răzvrătit...

Am ajuns târziu şi poate
A fost să fiu iar  nimicită,
Căci am iubit cu dor o noapte ,
Pierdută-n ani şi-n timpuri  regăsită...





2 comentarii:

Anonim spunea...

Mai bine sa iubesti si sa suferi decat sa nu stii ce inseamna iubirea!:)Foarte frumoase versurile!Felicitari!La cat mai multa inspiratie, la cat mai multe reverii!:)
helen ank

Avy M spunea...

Multumesc Ancuta! Te mai astept pe aici!