luni, 24 martie 2014

Reverie ţie

Ţi-am auzit pasul confuz
Ce căuta poteca pierdută,
Fâsăitul se pierdea difuz
În atenţia-mi cam prea desuetă.

Îmi ierţi stăruinţa-n trăiri
Şi gândul ce-mi zboară la tine,
Trăiesc şi acuma porniri
de dor, de miracol, de bine.

Mă văd pierdută-n tăceri
Răstălmăcite în visul de noapte.
Refuz să amplific păreri
Despre tu şi cu tine departe.

Mă retrag şi-mi găsesc amorţeli
De primăvară mult prea târzie.
Vreau să te uit în sminteli
Să simt, să trăiesc reverie.

Mă-ncearcă aceeaşi iubire,
Inexplicabilă pornire spre tine
Dar simt prea mult aţipire,
Indiferenţă, nepăsare de mine.

Te las, aşadar aţipit,
În lumea ta ce-o alegi,
Căci eu vreau doar răsărit
Pe care, se pare, tu-l negi...



Niciun comentariu: