luni, 2 iunie 2014

Reverie la o cafea

M-am plimbat aseară
Prin amintiri de tine,
Şi-am zâmbit în doară
Dorindu-te în chef de mine...

Mi-ai luminat poveşti pe seară,
Când am zâmbit o cafea cu tine,
Şi tot trăiesc d'atunci şi iară
Am doar un zâmbet cald la mine...

În creţ îmi place să-ţi simt mâna
Cum mă mângâie şi mă face
Să simt fiori precum cadâna
În dezmierdarea-ţi aş tot zace.

Mi-ai încălzit un suflet rece
Prin simplul fapt că eşti cu mine
O reverie dintre zece
Trăiri ştrengare şi divine.

Da te iubesc şi-s fericită
Şi-mi port cu zâmbet drăgosteala
Şi nu mă simt doar aburită
Căci pierd din simţuri amorţeala...

M-ai mângâiat fierbinte-n suflet
Mi-ai pus sărutul drag pe buze
Să nu te miri că-s tot un zâmbet
Chiar de m-avânt printre obuze.

Te caut în fiece seară,
Te vreau în noapte lângă mine,
Să simt cum mâna se strecoară
Şi iar mă trage lângă tine...

Îmi plăci şi te iubesc, o clipă,
Prezent, continuu şi etern
Căci lângă tine am aripă
Cu care zbor chiar şi-n infern...

Îţi vreau iubirea şi o simt
O regăsesc în par zburdalnic
O am trăită într-un simţ
Doar pentru tine bărbat darnic.

Iar mă cuprinde dor de tine
Cu zâmbetul tăcut pe buze
Mă-ndrept către trăiri de bine
Şi ies din stări ce par difuze.

Te plac, mi-eşti drag şi te iubesc
Îmi umplii ochii de sclipire
Şi pentru asta-ţi mulţumesc
Că-ţi sunt dorită cu iubire...